amintiri...

Rascolind printre fotografiile amintirilor mele de copil, l-am zarit pe puiul nostru de rata...
Cand l-am adus acasa de la piata, de speriat ce era, inimioara tare ii mai batea...
Nu i-a trebuit mult sa se acomodeze cu noile conditii de viata: piscina personala (intr-un lighean pe balcon) mancare la discretie, camarazi de joaca berechet (atat eu si fratele meu cat si mama si tata). Din mana in mana, din mangaiere in mangaiere, dintr-o parte in alta a casei, alerga de dimineata pana seara cat il tineau "picioarele". Era peste tot: la masa, in sufragerie, in baie, la joaca : mascota noastra "macanitoare".

Cand obosea, adormea linistit la picioarele mamei, care cufundata in treaba se gadila de pufulele nostru. Curand am observat cum isi pierde culoarea galben - aurie pentru un penaj alb, deosebit de curat si moale. Era de-acuma cavaler... Tata ii aducea mereu de la piata hamsii (spre deliciul lui) si alti pestisori mici pe care ii placea sa-i pescuiasca din piscina. Cand facea baie in cada ii placea cel mai mult. Pentru el, cada era ca un ocean in comparatie cu mica piscina in care se baltocea in zilele calduroase de vara...

Ne iubea si il iubeam foarte mult. 
Noi eram familia lui si el era puiul nostru - ratoiul nostru de oras... 
Odata ajunsi la bunici la tara, o zona de deal cu paraiase  si rauri si dumbravi, a descoperit o lume noua - o lume din care nu facuse parte pana atunci.
Cand la rau si-a intalnit suratele, s-a purtat de parca s-ar fi inrudit cu oamenii si nu cu ratele... Apa de rau - involburata si rece nu i-a placut prea mult... parca striga dupa ajutor; bineinteles ca nu s-a oprit din macanit pan'ce nu l-am scos din rau...  
Pe ulita nu ar fi mers si el in rand cu celelalte "macanitoare", in ruptul capului!
Daca il luam cu noi la scaldat, pe drum mergea ce mergea pana obosea... apoi ne chema prin sunetu-i pecific sa venim sa il luam in brate... De-a dreptul rasfatat ratoiul asta!

In acea toamna ne-am despartit cu greu de acele meleaguri, de ulitele pline de fructiferi indesati cu bunatati, de raul involburat in care ne racoream in arsita zilei, de rosiile pline de gust din gradina si de prieteni si de pufuletele nostru auriu... 

Lectii pretioase:
1. Cand cresti de unul singur, de deprinzi mai greu cu compania celorlalti, tinzi sa devii egoist - sa crezi ca toate hamsiile sunt ale tale si numai ale tale, sa plangi in fata oricarui obstacol mai degraba decat sa-l infrunti...


2. Daruind vei primi. Investind vei castiga. Zambind, ti se va zambi.