Reteta - paine integrala

"De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase." (Isaia 55:2)

Pentru ca painea din magazine nu imi mai inspira incredere cu toate ingredientele mai mult sau mai putin dubioase, am hotarat sa pregatesc in casa painea cea de toate zilele... 

Si nu ca sa ma laud, insa painica este gustoasa, hranitoare, satioasa, pufoasa si plina de tot felul de seminte... Doresc sa impartasesc reteta cu toti aceia care doresc dupa o viata mai sanatoasa!

Ingrediente:

600 gr faina alba

600 gr faina integrala

600 ml apa

2 cuburi de drojdie (25 gr/cubulet)

2 Lg de zahar

3 lg de sare

3 Lg seminte de floarea soarelui (decojite)

3 Lg seminte de dovleac (decojite)

2 Lg seminte de in (macinate)

1Lg seminte de susan (macinate)

3 Lg ulei floarea soarelui

Mod de pregatire:

Se pune drojdia la crescut intr-un vas acoperit impreuna cu zaharul, 5-6 linguri de faina si putin apa (50 ml). Intr-un lighean se pun celelalte ingrediente (nu si apa). Dupa ce drojdia a crescut se omogenizeaza framantand un pic, dupa care adaugam si apa. Se amesteca compozitia dupa care se framanta pret de 10 minute. Dupa atata framantat e binevenita o pauza atat pentru aluat cat si pentru brutar, asa ca lasati aluatul la crescut intr-un vas acoperit pentru 45 minute.

Apoi mai framantati un pic cu noile puteri. 

Mie imi ies doua paini de 1 kg fiecare, in formele mele de cozonac, mijlocii (nici de chec, nici de cozonac). Partitionati aluatul in functie de marimea formelor de copt pe care le aveti.

Pentru fiecare in parte se intinde o foaie de grosime 1 cm si latime cat lungimea formei; se ruleaza si se aseaza frumos in forma capitonata cu foaie de copt. Formele se acopera cu un prosop si se mai lasa la crescut inca 20-30 minute inainte sa se dea la cuptor.

Intre timp, acesta din urma trebuie incins pana la temperatura medie (180 grade).

Se lasa la copt circa 50-60 minute.

Cand sunt rumene la fata, se scot din cuptor si din forme, se aseaza frumos pe un tocator de lemn si se acopera pentru ca caldura sa iasa treptat si sa nu se intareasca.

Stiu ca mirosul va va imbia sa gustati insa nu faceti asta... 

Cand este consumata fierbinte, painea crescuta cu drojdie este greu de digerat.

Pofta buna!

 

Mirosul lemnului...

In trecut oamenii aveau o imaginatie mai bogata, mai cuminte, mai senina, mai frumoasa...

Stiau sa lucreze lucruri minunate, cu toata daruirea & pasiunea!

Cu siguranta mai sunt si astazi oameni care au pastrat acest vechi mestesug, insa din ce in ce mai putini...

Iubesc mobilierul din lemn masiv si daca s-ar ivi ocazia sa invat chiar sa fac eu cu manutele mele asemenea minunatii, n-as ezita! Mirosul lemnului imi umple inima de pace: gasesc de o frumusete rara astfel de piese de mobilier. A fateta lemnul, a sculpta, a slefui, a lustrui, a lacui, a picta ... inseamna a da viata, a creea o atmosfera speciala in casa ta!

Acum doi ani am cunoscut o familie deosebita undeva langa Sovata. Isi construiau un "palat" mobilat cu mobila de lemn pictata manual. Mobila alba pictata cu motive florale dadea un aspect atat de prietenos incat nu iti mai venea sa pleci. Totul mirosea a proaspat. Casuta de lemn in care locuiau provizoriu avea de asemenea tot mobilierul lucrat din lemn. Mirosul de lemn de esenta tare m-a invaluit & cucerit....

Poate ma veti considera de moda veche, dar daca as putea, as alege oricand un astfel de bufet in favoarea oricarui dulap din pal, sticla securizata, sertare glisante si alte gadget-uri. Am incredintarea ca nu departe, intr-o tara minunata, visul meu se va implini...

Pana una alta...

"Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa." (Filipeni 4:12) 

amintiri...

Rascolind printre fotografiile amintirilor mele de copil, l-am zarit pe puiul nostru de rata...
Cand l-am adus acasa de la piata, de speriat ce era, inimioara tare ii mai batea...
Nu i-a trebuit mult sa se acomodeze cu noile conditii de viata: piscina personala (intr-un lighean pe balcon) mancare la discretie, camarazi de joaca berechet (atat eu si fratele meu cat si mama si tata). Din mana in mana, din mangaiere in mangaiere, dintr-o parte in alta a casei, alerga de dimineata pana seara cat il tineau "picioarele". Era peste tot: la masa, in sufragerie, in baie, la joaca : mascota noastra "macanitoare".

Cand obosea, adormea linistit la picioarele mamei, care cufundata in treaba se gadila de pufulele nostru. Curand am observat cum isi pierde culoarea galben - aurie pentru un penaj alb, deosebit de curat si moale. Era de-acuma cavaler... Tata ii aducea mereu de la piata hamsii (spre deliciul lui) si alti pestisori mici pe care ii placea sa-i pescuiasca din piscina. Cand facea baie in cada ii placea cel mai mult. Pentru el, cada era ca un ocean in comparatie cu mica piscina in care se baltocea in zilele calduroase de vara...

Ne iubea si il iubeam foarte mult. 
Noi eram familia lui si el era puiul nostru - ratoiul nostru de oras... 
Odata ajunsi la bunici la tara, o zona de deal cu paraiase  si rauri si dumbravi, a descoperit o lume noua - o lume din care nu facuse parte pana atunci.
Cand la rau si-a intalnit suratele, s-a purtat de parca s-ar fi inrudit cu oamenii si nu cu ratele... Apa de rau - involburata si rece nu i-a placut prea mult... parca striga dupa ajutor; bineinteles ca nu s-a oprit din macanit pan'ce nu l-am scos din rau...  
Pe ulita nu ar fi mers si el in rand cu celelalte "macanitoare", in ruptul capului!
Daca il luam cu noi la scaldat, pe drum mergea ce mergea pana obosea... apoi ne chema prin sunetu-i pecific sa venim sa il luam in brate... De-a dreptul rasfatat ratoiul asta!

In acea toamna ne-am despartit cu greu de acele meleaguri, de ulitele pline de fructiferi indesati cu bunatati, de raul involburat in care ne racoream in arsita zilei, de rosiile pline de gust din gradina si de prieteni si de pufuletele nostru auriu... 

Lectii pretioase:
1. Cand cresti de unul singur, de deprinzi mai greu cu compania celorlalti, tinzi sa devii egoist - sa crezi ca toate hamsiile sunt ale tale si numai ale tale, sa plangi in fata oricarui obstacol mai degraba decat sa-l infrunti...


2. Daruind vei primi. Investind vei castiga. Zambind, ti se va zambi.

Pictorial

Savoare de capsuni

Daca vreodata m-a fascinat vreun fruct, ei bine este vorba de mult iubita si pretuita capsunica!

Fiecare floare zarita dupa frunzulite imi poarta speranta mai departe la ziua cand voi putea gusta iar: e mica, rosie, plina de savoare & parfum... m-a cucerit cu gustul ei proaspat dulce – acrisor si micile seminte ce imi raman deseori intre dinti :)

Imi bucura sufletul si imi potoleste mereu setea & foamea ba poate chiar si pofta de viata si cantec si zambet si pace…

Insa un asemenea festin necesita nu numai o pregatire sufleteasca amanuntita ci si o pregatire “morala”. Ca fiecare planta sa dea un rod cat mai bun este nevoie de multa munca, sudoarea  fruntii si sacrificiu .

Terenul prielnic pentru o buna dezvoltare trebuie intretinut. Buruiana, unul dintre cei mai mari dusmani ai mei, nu stie ce o asteapta… ea creste nestingherita sufocand capsunelele mele pretioase…

Asa ca imi suflec manecile si ma apuc serios de treaba: cum de prasit nu ma pricep, buruienile sunt smulse una cate una, cu tot cu radacina, mai inainte ca sa apuce sa isi verse semintele peste tot si sa incolteasca iar… Am identificat cel putin 4 tipuri de burueini. Unele pot fi smulse cu usurinta, altele cu greu (au niste radacini atat de adanci  si ramificate) Cand in sfarsit am terminat, simti o implinire deosebita in suflet. Acum capsunicile pot respira in voie, pot creste in bataia directa a soarelui, se pot dezvolta si coace frumos, ca in lumina zilei. Si sunt atat de bune…

Aplicatii spirituale:

1.     Buruienile alias obiceiurile nepotrivite cresc atat de usor, dezvolta radacini puternice si sunt smulse foarte greu. Asa cum este nevoie de apa pentru a inmuia solul ca sa le indepartezi mai usor, asa avem nevoie si de Apa Vie pentru transforma inima noastra intr-o inima de carne din care sa scoatem fiecare “buruiana”.

2.     Pentru a se bucura de rodul muncii Lui pe deplin, Mantuitorul se apleaca zilnic asupra noastra cautand sa indeparteze ce pericliteaza dezvoltarea noastra, iar atunci cand buruienile vietii ne impresoara, se coboara la noi si smulge cu propriile maini fiecare fir.

Imaginea reflectata

Dupa o ploaie generoasa, poti avea un real succes in arta fotografiei... incercand sa prinzi oglindirea imaginii in baltile gata formate. Cu cat acestea sunt mai mari, si contrastul mai puternic, cu atat reflectia este mai clara.
Lucrul acesta este valabil si in dreptul nostru...
Furtunile din viata noastra ne ajuta sa il reflectam pe Dumnezeu - mai mult, mai profund, mai clar...

Fagaduinte...

      

• Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii. (Mat.10:31)
• Nu se vand oare cinci vrabii cu doi bani? Totusi niciuna din ele nu este uitata inaintea lui Dumnezeu. (Luc.12:6)
• Si chiar perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii. (Luc.12:7)

O zi senina!