Rosii verzi, rosii galbene, rosii ...

Exista prieteni si prieteni... 
Mai apropiati si mai putin apropiati in functie de experientele ce ne leaga de ei...
Pentru mine, rosia imi este o prietena foarte apropiata...
De cand ne-a binecuvantat Domnul cu un solar am ajuns sa iubesc mirosul frunzelor de rosii, culoare rosie aprins a fructului copt, imi face o deosebita placere sa le culeg si mai cu seama sa le mananc...


Dar de ce spun ca imi este prietena rosia, draga de ea?


1. Petrecand timp cu ea am ajuns sa il descopar pe Dumnezeu. In procesul cresterii rosiei la maturitate este imposibil sa nu il cunosti mai profund pe Cel care este Gradinarul ... 
2. Pentru sanatatea mea este capabila de sacrificiu. Se coace doar pentru ca eu sa o mananc si sa fiu sanatoasa. Asa ceva mai rar.
3. Alaturi de ea, am invatat rabdarea... de la samanta la fructe e cale de cateva luni... ingrijirea ei in schimb este important a se face zilnic (udat, igienizat, hranit, etc)
4. M-a invatat sa fiu delicata - nu poti invarti un fir de rosie pe sfoara daca te porti cu ea foarte gingas - este atat de fragila...
5. Despre frumusetea diversitatii... tot de la buna mea prietena, rosia, am invatat! Cand le culeg imi dau seama ca nici una nu seamana cu cealalta... forma, marime, codita, nuanta,... si totusi sunt atat de frumoase impreuna, cand le port in cos cu mare bucurie!
6. Un adevarat prieten iti este aproape si la bine si la greu... sa vezi tu ce bine patrunde in piele ... numai de ii atingi frunzele, mainile tind sa capete o culoare verde - maro - neagra!
7. Rosiile m-au invatat sa sufar impreuna cu cei apropiati: va puteti imagina? cand o rosie se imbolnaveste toate sufera de acelasi virus in cel mai scurt timp...
8. Parca dorind sa iti prelungeasca bucuria gustului, nu se coc niciodata toate odata...
In timp ce una se coace, pe acelasi fir alta a ajuns la maturitate insa e inca verde, alta e doar puiut si o alta sus in varf este doar o floare deocamdata!


Concluzia: in gradina, alaturi de plante, flori, pomi fructiferi si chiar si buruieni... poti invata multe.

Centrul de Sanatate Podis

Departe de agitatia orasului, de poluare si alergaturile zilnice, intr-un luminis... 

...se arata frumos la chip si la suflet Centrul de Sanatate Podis!

Un loc minunat unde am avut binecuvantarea sa fiu pentru o saptamana in August a.c. 

In fiecare dimineata soarele transmite salutari mangaiind cu razele sale fiecare chip pe care il intalneste, dorind sa insanatoseasca pe orisicine... stiti zicala "Unde nu intra soarele pe fereastra intra doctorul pe usa". Inca de la prima ora a diminetii suntem invitati la inviorare: pentru o sanatate buna este important sa punem sangele in miscare... 

Hrana? delicioasa... ce sa va spun, hranitoare, gustoasa, vegetariana, promovand o dieta hipocalorica (pentru cei care doresc sa scada in greutate) si 0% colesterol (de dorit pentru hipercolesterolemii)...

Consultatiile medicale, electrocardiograma, analizele de sange, masajul, hidroterapia, sauna, fomentatii, programul de recuperare cardiovasculara, testele computerizate si seminariile medicale, plimbarile in natura, odihna,  ... toate promoveaza un singur lucru: un stil de viata sanatos!

Zambetul si caldura personalului, atmosfera prieteneasca si frumusetea imprejurimilor alaturi de prezenta Marelui Medic ma face sa va recomand cu caldura acest Centru...

Ca roua din zori...

"Dupa cuvantarile mele, niciunul nu raspundea, si cuvantul meu era pentru toti o roua binefacatoare." Iov.29:22

 "Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvantare, cel mai bun dar al cerului, roua, cele mai bune ape care sunt jos..." Deuteronom 33:13

 Sa-ti dea Dumnezeu roua din cer si grasimea pamantului, grau si vin din belsug! Geneza 27:28

"Ramasita lui Iacov va fi in mijlocul multor popoare ca o roua care vine de la Domnul, ca ploaia marunta pe iarba, care nu se bizuie pe nimeni si nu atarna de copiii oamenilor."                           Mica 5:7

"Ci semanaturile vor merge bine, vita isi va da rodul, pamantul isi va da roadele, si cerurile isi vor trimite roua; si toate aceste lucruri le voi da in stapanirea ramasitei poporului acestuia."                  Zaharia 8:12

"Ca ploaia sa curga invataturile mele, ca roua sa cada cuvantul meu, ca ploaia repede pe verdeata, ca picaturile de ploaie pe iarba!" Deuteronom 32:2

Culoare...

Reteta - paine integrala

"De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase." (Isaia 55:2)

Pentru ca painea din magazine nu imi mai inspira incredere cu toate ingredientele mai mult sau mai putin dubioase, am hotarat sa pregatesc in casa painea cea de toate zilele... 

Si nu ca sa ma laud, insa painica este gustoasa, hranitoare, satioasa, pufoasa si plina de tot felul de seminte... Doresc sa impartasesc reteta cu toti aceia care doresc dupa o viata mai sanatoasa!

Ingrediente:

600 gr faina alba

600 gr faina integrala

600 ml apa

2 cuburi de drojdie (25 gr/cubulet)

2 Lg de zahar

3 lg de sare

3 Lg seminte de floarea soarelui (decojite)

3 Lg seminte de dovleac (decojite)

2 Lg seminte de in (macinate)

1Lg seminte de susan (macinate)

3 Lg ulei floarea soarelui

Mod de pregatire:

Se pune drojdia la crescut intr-un vas acoperit impreuna cu zaharul, 5-6 linguri de faina si putin apa (50 ml). Intr-un lighean se pun celelalte ingrediente (nu si apa). Dupa ce drojdia a crescut se omogenizeaza framantand un pic, dupa care adaugam si apa. Se amesteca compozitia dupa care se framanta pret de 10 minute. Dupa atata framantat e binevenita o pauza atat pentru aluat cat si pentru brutar, asa ca lasati aluatul la crescut intr-un vas acoperit pentru 45 minute.

Apoi mai framantati un pic cu noile puteri. 

Mie imi ies doua paini de 1 kg fiecare, in formele mele de cozonac, mijlocii (nici de chec, nici de cozonac). Partitionati aluatul in functie de marimea formelor de copt pe care le aveti.

Pentru fiecare in parte se intinde o foaie de grosime 1 cm si latime cat lungimea formei; se ruleaza si se aseaza frumos in forma capitonata cu foaie de copt. Formele se acopera cu un prosop si se mai lasa la crescut inca 20-30 minute inainte sa se dea la cuptor.

Intre timp, acesta din urma trebuie incins pana la temperatura medie (180 grade).

Se lasa la copt circa 50-60 minute.

Cand sunt rumene la fata, se scot din cuptor si din forme, se aseaza frumos pe un tocator de lemn si se acopera pentru ca caldura sa iasa treptat si sa nu se intareasca.

Stiu ca mirosul va va imbia sa gustati insa nu faceti asta... 

Cand este consumata fierbinte, painea crescuta cu drojdie este greu de digerat.

Pofta buna!

 

Mirosul lemnului...

In trecut oamenii aveau o imaginatie mai bogata, mai cuminte, mai senina, mai frumoasa...

Stiau sa lucreze lucruri minunate, cu toata daruirea & pasiunea!

Cu siguranta mai sunt si astazi oameni care au pastrat acest vechi mestesug, insa din ce in ce mai putini...

Iubesc mobilierul din lemn masiv si daca s-ar ivi ocazia sa invat chiar sa fac eu cu manutele mele asemenea minunatii, n-as ezita! Mirosul lemnului imi umple inima de pace: gasesc de o frumusete rara astfel de piese de mobilier. A fateta lemnul, a sculpta, a slefui, a lustrui, a lacui, a picta ... inseamna a da viata, a creea o atmosfera speciala in casa ta!

Acum doi ani am cunoscut o familie deosebita undeva langa Sovata. Isi construiau un "palat" mobilat cu mobila de lemn pictata manual. Mobila alba pictata cu motive florale dadea un aspect atat de prietenos incat nu iti mai venea sa pleci. Totul mirosea a proaspat. Casuta de lemn in care locuiau provizoriu avea de asemenea tot mobilierul lucrat din lemn. Mirosul de lemn de esenta tare m-a invaluit & cucerit....

Poate ma veti considera de moda veche, dar daca as putea, as alege oricand un astfel de bufet in favoarea oricarui dulap din pal, sticla securizata, sertare glisante si alte gadget-uri. Am incredintarea ca nu departe, intr-o tara minunata, visul meu se va implini...

Pana una alta...

"Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa." (Filipeni 4:12) 

amintiri...

Rascolind printre fotografiile amintirilor mele de copil, l-am zarit pe puiul nostru de rata...
Cand l-am adus acasa de la piata, de speriat ce era, inimioara tare ii mai batea...
Nu i-a trebuit mult sa se acomodeze cu noile conditii de viata: piscina personala (intr-un lighean pe balcon) mancare la discretie, camarazi de joaca berechet (atat eu si fratele meu cat si mama si tata). Din mana in mana, din mangaiere in mangaiere, dintr-o parte in alta a casei, alerga de dimineata pana seara cat il tineau "picioarele". Era peste tot: la masa, in sufragerie, in baie, la joaca : mascota noastra "macanitoare".

Cand obosea, adormea linistit la picioarele mamei, care cufundata in treaba se gadila de pufulele nostru. Curand am observat cum isi pierde culoarea galben - aurie pentru un penaj alb, deosebit de curat si moale. Era de-acuma cavaler... Tata ii aducea mereu de la piata hamsii (spre deliciul lui) si alti pestisori mici pe care ii placea sa-i pescuiasca din piscina. Cand facea baie in cada ii placea cel mai mult. Pentru el, cada era ca un ocean in comparatie cu mica piscina in care se baltocea in zilele calduroase de vara...

Ne iubea si il iubeam foarte mult. 
Noi eram familia lui si el era puiul nostru - ratoiul nostru de oras... 
Odata ajunsi la bunici la tara, o zona de deal cu paraiase  si rauri si dumbravi, a descoperit o lume noua - o lume din care nu facuse parte pana atunci.
Cand la rau si-a intalnit suratele, s-a purtat de parca s-ar fi inrudit cu oamenii si nu cu ratele... Apa de rau - involburata si rece nu i-a placut prea mult... parca striga dupa ajutor; bineinteles ca nu s-a oprit din macanit pan'ce nu l-am scos din rau...  
Pe ulita nu ar fi mers si el in rand cu celelalte "macanitoare", in ruptul capului!
Daca il luam cu noi la scaldat, pe drum mergea ce mergea pana obosea... apoi ne chema prin sunetu-i pecific sa venim sa il luam in brate... De-a dreptul rasfatat ratoiul asta!

In acea toamna ne-am despartit cu greu de acele meleaguri, de ulitele pline de fructiferi indesati cu bunatati, de raul involburat in care ne racoream in arsita zilei, de rosiile pline de gust din gradina si de prieteni si de pufuletele nostru auriu... 

Lectii pretioase:
1. Cand cresti de unul singur, de deprinzi mai greu cu compania celorlalti, tinzi sa devii egoist - sa crezi ca toate hamsiile sunt ale tale si numai ale tale, sa plangi in fata oricarui obstacol mai degraba decat sa-l infrunti...


2. Daruind vei primi. Investind vei castiga. Zambind, ti se va zambi.